A fost odata un mancacios foarte
haios, care oricat ar fi mancat nu se oprea din vaitat. Si asta pentru ca el
poftea tot felul de lucruri anapoda. Dimineata se trezea si incepea... "Mi-e atat
de foame incat as manca, un elefant de catifea. Si asta nu mi-ar fi de ajuns.
Apoi as mai adauga trei saltele pline, cu masline, si vreo trei perechi de ghete,
pline cu spaghete."
Mama lui, micul dejun ii pregatea, dar mancaciosului nici pe o masea nu-i ajungea. Si la scoala in pauza iar incepea… "Mi-e atat de foame incat as manca
un dinozaur care a mancat un balaur. Asta ar fi doar inceputul caci apoi as
continua cu doua camioane pline cu halva. Iar daca stau sa ma gandesc, cred ca ar
merge foarte bine alaturi vreo 3 caciuli de muraturi, umplute cu fursecuri."
Pachetelul cel sanatos si-l manca
tacticos si in timp ce mesteca el visa si se vaita… "Ce-as mai savura o acadea,
mare si rotunda cat toata planeta. Iar daca ar exista un OZN cu totul si cu
totul din martipan, eu pe loc l-as baga la ghiozdan."
Odata ajuns acasa, isi ia gustarea
de dupa-masa si inainte sa treaca la teme, pentru inca un episod de vaitat si
imaginat isi face vreme... "Daca bunica ar sti sa faca o paine mare cat un soare,
eu as deschide gura si mai mare si as manca-o fara rabdare. Si ca sa imi astampar
setea as comanda din Tara Vacutelor Care Vorbesc In Soapte o fantana plina cu
lapte."
Seara-i in prag si mancaciosul nostru
drag si-a terminat temele, s-a jucat si acum se pregateste de culcat… Dar
ce, credeti ca-i saturat? Dupa ce se spala pe dinti si ii pupa de somn usor pe
parinti, se baga sub plapuma pufoasa pe care si-o inchipuie a fi o friptura
delicioasa si uitandu-se pe fereastra incepe inchipuirea sub bolta
negru-albastra:
"Ce luna frumoasa si savuroasa,
pun pariu ca-I din budinca de vanilie… Ce-as mai manca-o intinsa pe felie… Iar
stelele… mmmm… chiar de sunt mici, sunt gustoase, ca au aroma de piersici – mi-a
spus mai demult un arici, cand o ajutam pe bunica la cules urzici... Si pe
langa luna, stele, as manca si o gradina de lalele facute din caramele… Si un
gemantan cu supa de biscuiti… trazniti… Si o omleta cu miere si cu oua de broasca
testoasa, vreo douazeci si sapte…" Si… baietelul adormi cu putin inainte de-a se face miez
de noapte…
Asa-i ca pana la urma ati realizat, ca nu el era cel intruna infometat... ci imaginatia sa bogata, flamanda
intruna sa creeze o lume mai colorat-bucalata-si-aromata decat cea in care
se trezea dimineata, de fiecare data…

Superbe povestile! Ma bucur ca le-am descoperit, copilul din mine arde de nerabdare sa le citeasca pe urmatoarele!
ReplyDelete