Ce-ai facut, Domnule Mamut?

Domnule Mamut, cine-ar fi crezut, ca tu esti de vina, cand vine vorba de lipsa de disciplina. Chiar alataieri cand am ajuns acasa, ce sa vezi in bucatarie, pe masa – doua broaste si un dihor, imprastiau faina de zor, cu Stefan in ajutor. Aveau pofta de zapada, asa ca au pus de-o debandada. Val-vartej m-am dus si l-am intrebat: “Doua broaste si un dihor, de unde le-ai mai adunat, ca mor.. .De unde le-ai luat? Sau.. Cine ti le-a dat?” … “Domnul Mamut. Mi le-a dat cu imprumut.”

O mamica de la etajul trei imi povestea si ea de fetita ei. Venita incarcata de la piata, deschide usa si ce vede in fata? Un motan roz de zici ca era… scapat in vopsea de acadea! Si rozul continua… Pe perete, pe telefon, pe usa de la balcon, pe nasturii de la palton…. Pe abecedar, ghiozdan si pe perdeaua de la geam… Roz periutele de dinti din baie si ochelarii lu’ mamaie. Roz puiul fript din frigider, si tricicleta fratelui Toader. “Oana, zi-mi ca nu vad bine… Totu-i roz… Cred ca am nevoie de vreo 10 algocalmine!” "Mami nu reactiona asa. Tocmai de asta am colorat casa. Doamna ne-a zis ca e important, chiar de esti sau nu premiant, de esti mititel sau gigant, savant sau muzicant,  amuzant sau enervant… sa fii optimist, sa vezi viata in roz-bon-bon… Asa ca am folosit putina vopsea, in ton, adusa de Domnul Mamut cu Breton.  Acum casa e mai fericita… Siii, mami…  cred ca trebuie putin aerisita."

Alexandru si Maria sunt in vacanta la bunici… Si dupa o vara intreaga de umblat dupa furnici, dresat arici, dansat cu licurici si mancat piersici cu tocanita de urzici… acum sunt un pic nostalgici. Vara s-a cam dus cu pluta si tema a ramas nefacuta… De scris compuneri si rezolvat probleme hai ca nu s-ar foarte teme. Dar ce sa faca cu poeziile pentru memorat… care nu raman in minte… nici sa inghita cartea cu tot cu cuvinte. 

Cum ce sa faca? E simplu si usor – le sare Domnul Mamut in ajutor. In gradina cu minuni, unde-s fluturi, ciresi si pruni, se mai afla si o floare, care aduce rezolvare. Cat ai zice abracadabra copiii au si dat iama in oaza cu flori de Nu-Ma-Uita. Si au mancat pe indesulate pana cand s-a facut aproape noapte. Iar cand a venit dimineata, poeziile erau invatate si pe dos si pe fata. 

"Unde-s florile bunicii?" Intreaba bunicul curios. "Le-am mancat noi cu folos. Fara ele nu puteam poeziile sa le memoram, neam."  Bunicul si cu bunica se uita unul la altul incurcati si intreaba usor dezorientati: "Cine v-a invatat pe voi asa ceva?" "Domnul Mamut cel Mancator de Nu-Ma-Uita… A zis ca si el a mancat o luna constant si de atunci are o memorie de elefant."

Asadar, Domnule Mamut acum ca te-am descoperit, iti propun sa facem un pact lamurit.. Cand te mai cheama copiii in ajutor, cu vreo idee sau vreun sfat sclipitor, rogu-te poposeste mai intai pe la mine, sa vedem daca o fi rau sau bine. Te servesc cu o inghetata sau cu o felie de marmelada si dupa ce gasim cea mai  buna solutie esti liber sa oferi castroane, saci si baloane de inspiratie, imaginatie si distractie… Iti multumesc, cu consideratie…