Viata secreta a elefantului cu ghete

Sa fii elefant nu e un lucru usor. Chiar si daca iti inchiriezi un norisor, ca sa te plimbi cu el prin mediul inconjurator. Nu e usor pentru ca de cand te nasti, ai o greutate, de pici pe spate. Esti atat de greu incat dormi din picioare fara sa-ti spuna nimeni povestioare. Asa ca nu te complici cu gratia… si nici cu agitatia. Chiar iti dai ochii peste cap cand vezi vreo gazela balerina care face salturi delicate pe o mandarina.  Familia ta chiar dezaproba astfel de gesture ridicole… care pana la urma pot aduce pericole. De cand un stramos de al vostru care se angajase la circ, si-a fracturat o unghie si o geana facand echilibristica pe un ibric, ati hotarat cu lacat si cu cheie… ca acest capitol de talente… sa nu se mai descuie!

Insa ce te faci daca esti un elefant diferit, deosebit si altcumva rasarit? Ce te faci daca esti un elefant care de cand a crescut un pic mai mare, n-are stare, pentru stie ca are un scop diferit sub Soare…  Mai exact si mai precis, ce te faci daca esti un elefant care a gasit o pereche de ghete... si de atunci ai devenit maestru in piruete? 

Ghetele? Le-a gasit…  printr-un cort al unui explorator ratacit. Iar piruetele le-a invatat… de la un Giraf Carliontat, dintr-o caravana de circ evadat. La inceput n-a fost usor pana si-a gasit echilibrul interior. Insa dupa multa, multa transpiratie a ajuns si la… satisfactie. 

Si de atunci nu se mai opreste. Lumea in jurul lui se pirueteste.  Iar programul  lui e cam asa. Dimineata cand se trezeste  cu 10 piruete  Soarele-ncalzeste. Inainte de a merge la balaceala, 20 de piruete pe un varf de portocala. La fiecare adiere de vant, 15 piruete cu 100% avant. Ca sa-i priasca masa de pranz, 30 piruete jumatate, cu trompa data pe spate. Iar catre seara ca sa-i vina somnul, 50 de piruete ametitoare care il trimit direct la culcare.

Insa piruetele trebuie sa le faca pe ascuns, ca nu cumva sa-l descopere familia sa si sa il trimita la tuns (elefantul nostru Piruet isi lasase sa creasca, pentru echilibru, un breton stufos, pe care il ingrijea cu un sampon special, primit cadou de la un tigru).

Asa ca ce si-a zis el, stresat si obosit de atat ascuns si dezacord: "Ia sa-mi deschid eu o scoala de Piruete la Polul Nord!". In 1-2-3 – 5-6-7 pasi si 2 pauze, a ajuns la Polul Nord calare pe 2 buburuze. Cat ai zice pi-ru-e-ta a adunat toate vietuitoarele de pe intinderea inghetata. Si fara sa mai stea pe ganduri le-a organizat pe cateva randuri. 

"-Dragi cursanti, de azi sa va aduceti la cursuri colanti si sa nu uitati pana invatati - Deviza scolii: Oricine poate face piruete, cu un strop de vointa, exercitiu si o pereche de ghete!"

Scoala a fost un succes cam cat un iceberg de mare, care a ajuns stire peste hotare – "Un elefant cu ghete preda arta de a face piruete!" Elefantul fiind invitat special pe la tot soiul de festivaluri latino si un carnaval.

Acasa in savana familia sa sta plictisita la umbra si face exercitii de algebra…

"-Auzi, unde o fi elefantu’ cel mic, pe care il duce mintea doar un pic? Nu l-am mai vazut de 3 luni si o zi caniculara…"

"-Unde sa fie… sigur si-o pierde vremea prin vreun tufis, visand la cai verzi pe pereti, cu ochii deschisi..."

Ce-ai facut, Domnule Mamut?

Domnule Mamut, cine-ar fi crezut, ca tu esti de vina, cand vine vorba de lipsa de disciplina. Chiar alataieri cand am ajuns acasa, ce sa vezi in bucatarie, pe masa – doua broaste si un dihor, imprastiau faina de zor, cu Stefan in ajutor. Aveau pofta de zapada, asa ca au pus de-o debandada. Val-vartej m-am dus si l-am intrebat: “Doua broaste si un dihor, de unde le-ai mai adunat, ca mor.. .De unde le-ai luat? Sau.. Cine ti le-a dat?” … “Domnul Mamut. Mi le-a dat cu imprumut.”

O mamica de la etajul trei imi povestea si ea de fetita ei. Venita incarcata de la piata, deschide usa si ce vede in fata? Un motan roz de zici ca era… scapat in vopsea de acadea! Si rozul continua… Pe perete, pe telefon, pe usa de la balcon, pe nasturii de la palton…. Pe abecedar, ghiozdan si pe perdeaua de la geam… Roz periutele de dinti din baie si ochelarii lu’ mamaie. Roz puiul fript din frigider, si tricicleta fratelui Toader. “Oana, zi-mi ca nu vad bine… Totu-i roz… Cred ca am nevoie de vreo 10 algocalmine!” "Mami nu reactiona asa. Tocmai de asta am colorat casa. Doamna ne-a zis ca e important, chiar de esti sau nu premiant, de esti mititel sau gigant, savant sau muzicant,  amuzant sau enervant… sa fii optimist, sa vezi viata in roz-bon-bon… Asa ca am folosit putina vopsea, in ton, adusa de Domnul Mamut cu Breton.  Acum casa e mai fericita… Siii, mami…  cred ca trebuie putin aerisita."

Alexandru si Maria sunt in vacanta la bunici… Si dupa o vara intreaga de umblat dupa furnici, dresat arici, dansat cu licurici si mancat piersici cu tocanita de urzici… acum sunt un pic nostalgici. Vara s-a cam dus cu pluta si tema a ramas nefacuta… De scris compuneri si rezolvat probleme hai ca nu s-ar foarte teme. Dar ce sa faca cu poeziile pentru memorat… care nu raman in minte… nici sa inghita cartea cu tot cu cuvinte. 

Cum ce sa faca? E simplu si usor – le sare Domnul Mamut in ajutor. In gradina cu minuni, unde-s fluturi, ciresi si pruni, se mai afla si o floare, care aduce rezolvare. Cat ai zice abracadabra copiii au si dat iama in oaza cu flori de Nu-Ma-Uita. Si au mancat pe indesulate pana cand s-a facut aproape noapte. Iar cand a venit dimineata, poeziile erau invatate si pe dos si pe fata. 

"Unde-s florile bunicii?" Intreaba bunicul curios. "Le-am mancat noi cu folos. Fara ele nu puteam poeziile sa le memoram, neam."  Bunicul si cu bunica se uita unul la altul incurcati si intreaba usor dezorientati: "Cine v-a invatat pe voi asa ceva?" "Domnul Mamut cel Mancator de Nu-Ma-Uita… A zis ca si el a mancat o luna constant si de atunci are o memorie de elefant."

Asadar, Domnule Mamut acum ca te-am descoperit, iti propun sa facem un pact lamurit.. Cand te mai cheama copiii in ajutor, cu vreo idee sau vreun sfat sclipitor, rogu-te poposeste mai intai pe la mine, sa vedem daca o fi rau sau bine. Te servesc cu o inghetata sau cu o felie de marmelada si dupa ce gasim cea mai  buna solutie esti liber sa oferi castroane, saci si baloane de inspiratie, imaginatie si distractie… Iti multumesc, cu consideratie…

Mancaciosul

A fost odata un mancacios foarte haios, care oricat ar fi mancat nu se oprea din vaitat. Si asta pentru ca el poftea tot felul de lucruri anapoda. Dimineata se trezea si incepea... "Mi-e atat de foame incat as manca, un elefant de catifea. Si asta nu mi-ar fi de ajuns. Apoi as mai adauga trei saltele pline, cu masline, si vreo trei perechi de ghete, pline cu spaghete."

Mama lui, micul dejun ii pregatea, dar mancaciosului nici pe o masea nu-i ajungea. Si la scoala in pauza iar incepea… "Mi-e atat de foame incat as manca un dinozaur care a mancat un balaur. Asta ar fi doar inceputul caci apoi as continua cu doua camioane pline cu halva. Iar daca stau sa ma gandesc, cred ca ar merge foarte bine alaturi vreo 3 caciuli de muraturi, umplute cu fursecuri."

Pachetelul cel sanatos si-l manca tacticos si in timp ce mesteca el visa si se vaita… "Ce-as mai savura o acadea, mare si rotunda cat toata planeta. Iar daca ar exista un OZN cu totul si cu totul din martipan, eu pe loc l-as baga la ghiozdan."

Odata ajuns acasa, isi ia gustarea de dupa-masa si inainte sa treaca la teme, pentru inca un episod de vaitat si imaginat isi face vreme... "Daca bunica ar sti sa faca o paine mare cat un soare, eu as deschide gura si mai mare si as manca-o fara rabdare. Si ca sa imi astampar setea as comanda din Tara Vacutelor Care Vorbesc In Soapte o fantana plina cu lapte."

Seara-i in prag si mancaciosul nostru drag si-a terminat temele, s-a jucat si acum se pregateste de culcat… Dar ce, credeti ca-i saturat? Dupa ce se spala pe dinti si ii pupa de somn usor pe parinti, se baga sub plapuma pufoasa pe care si-o inchipuie a fi o friptura delicioasa si uitandu-se pe fereastra incepe inchipuirea sub bolta negru-albastra:

"Ce luna frumoasa si savuroasa, pun pariu ca-I din budinca de vanilie… Ce-as mai manca-o intinsa pe felie… Iar stelele… mmmm… chiar de sunt mici, sunt gustoase, ca au aroma de piersici – mi-a spus mai demult un arici, cand o ajutam pe bunica la cules urzici... Si pe langa luna, stele, as manca si o gradina de lalele facute din caramele… Si un gemantan cu supa de biscuiti… trazniti… Si o omleta cu miere si cu oua de broasca testoasa, vreo douazeci si sapte…" Si… baietelul adormi cu putin inainte de-a se face miez de noapte…

Asa-i ca pana la urma ati realizat, ca nu el era cel intruna infometat... ci imaginatia sa bogata, flamanda intruna sa creeze o lume mai colorat-bucalata-si-aromata decat cea in care se trezea dimineata, de fiecare data…

Viața secretă a puricelui cu beretă

Dacă ai cunoscut vreodată un purice fără varice, ai văzut cât este el de săritor… dar nu în ajutor. Sare în față și în sus și cu greu se lasă dus. Vice-campion la sărituri, Domnul Purice este și Maestru la Înțepături-Mușcături. Treaba lui este să supere tot felul de lume, care se enervează la culme. Este un mâncacios de soi, însă gura nu-i miroase a usturoi. Pentru că lui îi place servească… numai piele proaspătă. Ca-i de câine ori pisoi, de găină sau rățoi, de maimuță zâmbăreață sau de șoricel cu mustață, puricele n-are oprire, înțeapă și mușcă în neștire.

De-l vedeți, să îl certați și pe geam să-l aruncați!

Însă nu toți puricii sunt așa - înțepăcioși întruna. Pe planeta asta mare mai există un purice pitic, care obișnuia să danseze din buric. Dar de când  a primit de ziua lui o beretă, s-a apucat să ducă o viață secretă. Părinții lui l-au intrebat “Ce e cu tine? Nu te simți bine? Viața de purice normal nu-ți mai convine?”.  Însă ei habar nu aveau ca micul-piticul purice cu beretă, ducea o viață secretă pentru că își descoperise o pasiune nepuricească – Puricelui cu Beretă îi plăcea să cânte la trompetă!

Și cânta dimineața, noaptea și în miez de zi, pentru ca puricii nu au învățat a dormi. Nimeni din neamul lui cel puricesc nu mai făcuse așa lucru nebunesc. Mai mult chiar, în fiecare seară cu stele, puricele sărea pe spatele prietenei lui, Mâța cu Bretele, care zdrăngănea la ukulele. Si... împreună… cântau pentru merdenele (caci Puricele cu Beretă prefera mai degrabă produsele de patiserie decât să muște și să creeze mâncărimi și isterie).

Azi așa, mâine trompa-trompa, puricele a fost descoperit de un compozitor renumit, care pe acolo tot trecea, ca să-și cumpere câte o merdenea. Odată stabilit talentul, puricelui i s-a dat instrumentul, i-a fost pus un papion și așezat pe scena, sub un rhododendron.

Trezit sub reflectoare, cu zeci de urechi pregătite să-l asculte, puricele începu să cânte cum n-o mai facuse de cand se lovise la picior, în vârf de munte (a testat el că atunci când te lovești, în loc să bocești, mai bine cânți, ca să te liniștești).  Dupa primele acorduri publicul era deja în delir iar o fetiță a urcat chiar și i-a oferit un trandafir. A fost nevoie de o lupă ca să se vadă la aplauzele de după. I-a fost complimentată până și bereta, care se potrivea de minune cu trompeta. 

Acesta a fost doar începutul, căci multe scene l-au invitat să le încânte publicul, el cerând de fiecare dată, timid, după ce termina... - “Se poate o merdenea?”

După așa viață tumultoasă, întorcându-se, cam la o lună, acasă, familia sare sfatoasă… "Unde ai fost, ne-am ingrijorat… am crezut că te-ai înnecat în vreo soluție de deparazitat!" Privindu-i blând, cu ochii mici de purice virtuoz... le zice … Eh, unde am fost… Am încercat să-mi fac și eu în viață un rost… Dar nu am reușit să fiu un purice banal… Să înțep și să dau mâncărimi nu mi se pare normal… Asa că o să ramân pâna una alta într-o situație incertă… Un anonim purice cu beretă, care duce o viață secretă…