Viața secretă a puricelui cu beretă

Dacă ai cunoscut vreodată un purice fără varice, ai văzut cât este el de săritor… dar nu în ajutor. Sare în față și în sus și cu greu se lasă dus. Vice-campion la sărituri, Domnul Purice este și Maestru la Înțepături-Mușcături. Treaba lui este să supere tot felul de lume, care se enervează la culme. Este un mâncacios de soi, însă gura nu-i miroase a usturoi. Pentru că lui îi place servească… numai piele proaspătă. Ca-i de câine ori pisoi, de găină sau rățoi, de maimuță zâmbăreață sau de șoricel cu mustață, puricele n-are oprire, înțeapă și mușcă în neștire.

De-l vedeți, să îl certați și pe geam să-l aruncați!

Însă nu toți puricii sunt așa - înțepăcioși întruna. Pe planeta asta mare mai există un purice pitic, care obișnuia să danseze din buric. Dar de când  a primit de ziua lui o beretă, s-a apucat să ducă o viață secretă. Părinții lui l-au intrebat “Ce e cu tine? Nu te simți bine? Viața de purice normal nu-ți mai convine?”.  Însă ei habar nu aveau ca micul-piticul purice cu beretă, ducea o viață secretă pentru că își descoperise o pasiune nepuricească – Puricelui cu Beretă îi plăcea să cânte la trompetă!

Și cânta dimineața, noaptea și în miez de zi, pentru ca puricii nu au învățat a dormi. Nimeni din neamul lui cel puricesc nu mai făcuse așa lucru nebunesc. Mai mult chiar, în fiecare seară cu stele, puricele sărea pe spatele prietenei lui, Mâța cu Bretele, care zdrăngănea la ukulele. Si... împreună… cântau pentru merdenele (caci Puricele cu Beretă prefera mai degrabă produsele de patiserie decât să muște și să creeze mâncărimi și isterie).

Azi așa, mâine trompa-trompa, puricele a fost descoperit de un compozitor renumit, care pe acolo tot trecea, ca să-și cumpere câte o merdenea. Odată stabilit talentul, puricelui i s-a dat instrumentul, i-a fost pus un papion și așezat pe scena, sub un rhododendron.

Trezit sub reflectoare, cu zeci de urechi pregătite să-l asculte, puricele începu să cânte cum n-o mai facuse de cand se lovise la picior, în vârf de munte (a testat el că atunci când te lovești, în loc să bocești, mai bine cânți, ca să te liniștești).  Dupa primele acorduri publicul era deja în delir iar o fetiță a urcat chiar și i-a oferit un trandafir. A fost nevoie de o lupă ca să se vadă la aplauzele de după. I-a fost complimentată până și bereta, care se potrivea de minune cu trompeta. 

Acesta a fost doar începutul, căci multe scene l-au invitat să le încânte publicul, el cerând de fiecare dată, timid, după ce termina... - “Se poate o merdenea?”

După așa viață tumultoasă, întorcându-se, cam la o lună, acasă, familia sare sfatoasă… "Unde ai fost, ne-am ingrijorat… am crezut că te-ai înnecat în vreo soluție de deparazitat!" Privindu-i blând, cu ochii mici de purice virtuoz... le zice … Eh, unde am fost… Am încercat să-mi fac și eu în viață un rost… Dar nu am reușit să fiu un purice banal… Să înțep și să dau mâncărimi nu mi se pare normal… Asa că o să ramân pâna una alta într-o situație incertă… Un anonim purice cu beretă, care duce o viață secretă…