Cand te trezesti dimineata si soarele iti coloreaza in galben luminos pleoapele, si ai un pat intreg la dispozitie ca sa iti pui in ordine oasele rasucite de 10 ore de somn, si mirosul de cafea inca nefacuta deja ti se nazare in nari... gandesti ca esti nemuritor, si ca lumea nu are cum sa se termine... tocmai acum.
Mai e si varianta a doua.
Cand nu ai dormit o noapte intreaga si vestea diminetii iti forteaza ochii sa inghita o noua zi careia nu ii vezi sensul, pentru ca nimeni nu se inghesuie sa ti-l daruiasca, iar tie ti-e lehamite sa mai scormonesti in resturile entuziasmului tau trecut, atunci iti zici ca nici macar nu-ti pasa daca totul s-ar termina... tocmai acum.
In piesa cu personajul bun si cel rau, cred ca pana la urma cel bun e moartea iar cel rau e viata.
Nu iti trebuie bilete de intrare in Nirvana, ca sa iti dai seama ca viata este adesea de o consistenta puturoasa. Insa gandindu-te ca doar una ai, si ca inevitabil va poposi cat pentru o dusca de suflet si tusa moarte pe la tine prin pridvor, parca iti vine sa iti mai scoti sufletul la aerisit si sa nu-l lasi sa se imbibe de amar.
Deci cum ziceam. Noroc cu moartea. Daca am fi fost nemuritori, cred ca ne-am fi plans de mila intr-atat cat sa fi depasit potopul biblic.
Unde voiam sa ajung...
Ca uneori e bine sa ne readucem gandurile la cat de firavi suntem si in acelasi timp plini de poveste. Sa ne dam seama ca putem investi sens in orice am face si ca daca avem rabdare cu noi si puterea de a vedea dincolo de ochii lumii, putem ajunge in cotloane de sens pe care nu le-am fi descoperit altfel. Important e sa nu fim pasivi. Departures este despre ce am insirat mai sus... si multe altele in plus.
Trailerul
Si un strop din farmecul melodiilor lui Joe Hisaishi
... pentru o gura proaspata de bucurie:)
No comments:
Post a Comment