Metamorfosi

Singura greseala pe care am savarsit-o in minunata excursie din Chalkidiki a fost ca am mers cu autocarul. Douasprezece ore dus plus inca pe atat la intors- contorsionati pe doua scaune facute sa iti razvrateasca oasele si muschii- iata reteta unei indispozitii ca la carte. Economie, economie dar niciodata sa nu economisiti pe seama nervilor si starii voastre de spirit ca se duce pe apa sambetei totul si anume cu totul.
Dar indeajuns cu asta. Sa va povestesc despre minunatul loc.

Vrei mare, vrei soare, vrei zgomot si geamparale? Atunci nu e cazul sa iti faci drum prin Chalkidiki Metamorfosi. Ramane valabila partea cu mare si soare dar fara garnitura de zgomot si geamparale.

Chalkidiki (nu va gadila numele?) este o peninsula situata in nordul Greciei si arata fix ca o meduza gigantica. Peninsula-meduza are pe cele trei brate ale sale (Kassandra,Sithonia si Athos) de toate pentru toti. Mersul lucrurilor face noi sa fi ajuns pe bratul din mijloc-Sithonia, tocmai in cel mai linistit loc-Metamorfosi.
Pe buna dreptate numit Metamorfosi, de cum ajungi in satucul de pescari tragi odata adanc aer in piept si metamorfozarea incepe. Gandurile se descalcesc, fruntea se descreteste, privirea se insenineaza, buzele se modeleaza intr-un zambet usor tamp dar benefic pentru psihic si pasii isi reevalueaza coregrafia in ritm de mers agale.

Ne cazam la o pensiune simpatica cu trandafiri si o brosca testoasa (probabil vreun strabun pescar al satului reincarnat), si pornim sa cercetam locul. Satul este ridicat pe un damb care face cutreierarea lui plina de suisuri si coborasuri (doar la propriu). La fiecare colt te trag de maneca si de nas terase cu masute frumos aranjate, acoperite cu prietenoasele fete de masa in patratele rosii, albastre sau verzi.





Sfat: Daca va e pofta de limonada sa nu cereti pur si simplu limonada din meniu pentru ca veti avea o mica surpriza. Limonada lor este de fapt un suc acidulat care nu prea e inrudit la gust cu limonada naturala, ci dimpotriva are un puternic gust chimic. Cereti in schimb fresh de lamaie. E acru de vi se strepezesc dintii dar poate fi induplecat cu putina miere sau zahar.

Tin sa zic ca meniul lor nu mi-a facut stomacul sa palpite de placere. Mancarea cam grasa pentru gustul meu si cam picanta. Singurul fel de mancare cu adevarat bun a fost moussaka, facuta ca la mama ei acasa.























Si acum ca am rezolvat prima treapta din Piramida lui Maslow sa o luam la fuga catre plaja. Oare pe ce treapta din piramida s-ar incadra nevoia de a te contopi cu marea?

Daca ar fi o femeie, plaja din Metamorfosi, ar fi o tipa mai introvertita, distanta, ca sa nu zic scortoasa in prima faza, cu trasaturi mai aspre dar totusi feminine si care dupa ce ajungi sa o cunosti te lasa sa te bucuri si de partea blanda si prietenoasa, partea frumoasa si plina de surprize placute. Ca sa fiu mai explicita, pot spune ca atunci cand am coborat pe plaja am incercat o mica dezamagire gen „Asa, si?”. Plaja pietroasa, nicio nuanta exotica de apa, procentajul de nisip rasfirat printre pietre nu era de o calitate deosebita... Cel putin era curat.

Insa lucrurile bune vin nu celor ce asteapta cu mainile incrucisate ci celor care le cauta.

Dupa o prima imbaiere ne-am continuat cutreieratul prin sat. Foarte prietenosi oamenii. Foarte ospitalieri. Foarte senini. Si din vorba in vorba, mai o Kalimera! mai o Kalispera!, am aflat ca se pot inchiria biciclete cucuiete. Nu am mai stat pe ganduri si ne-am luat cate una de caciula si de-abia acum vacanta incepe.

La putin timp dupa ce soarele se freca la ochi dis de dimineata, ne trezeam si noi orbecaind dupa cafea, ne lungeam mainile in stanga si in dreapta sa ne acordam muschii, incalecam pe biciclete si pe aci ti-e drumul. O luam in viteza pe drumul asfaltat de pe langa malul marii, urcam mai anevoie damburile si coboram vertiginos la vale, pana in zare, unde rotile temerare ale bicicletelor ne duceau. Locul gasit tinea tot de satuc numai ca era mai marginas si mai putin bagat in seama de localnici. Plaja era superba. Liniste in fiecare grauncior de nisip. Marea calma. Prilej numai bun de...? Snorkeling! Urat cuvant pentru o activitate atat de minunata. Ne-am cumparat frumos echipament de vizionari sub apa (am aflat pestii si aricii de mare nu cer bilet de vizionare) si ne-am delectat ochii cu minunatiile de sub apa.



Si asa am tinut-o cam o saptamana. Trai pe vatrai. Ne-a picat tare bine locul. Departe de mirosurile si playlistul unei statiuni de vacanta cu forfota si aglomeratie, Metamorfosi este un petec modest de relaxare, de purificare a simturilor. Dupa o saptamana aici inveti sa privesti mai pe indelete lucrurile si sa ai rabdare... Asta daca nu trebuie sa petreci la intoarcere inca douasprezece ore sufocante in autocar. Goosfraba...