Cremele antirid nu stiu nimic despre intinerire. Reclamele despre pielea tanara pastrata luna dupa luna nu stiu nimic despre tinerete. Circumvolutiile celor care prepara noi formule de indepartare a semnelor timpului de pe trup nu stiu nimic despre cum trebuie vorbit cu timpul.
Insa cineva stie. Si incepe asa:
“Fiindca e mai usor, orasul nostru e facut direct pe-un nor. Undeva, mai departe, intr-o vale fara fund, pufaie intr-una o locomotiva, de tine norul nou si rotund. Sau stranuta un vulcan, aruncand in sus ceata de foc iar un copil sta langa el si-i striga : Noroc! Dar aici nimeni nu-i racit, fiindca aerul e facut diandins din spirt. Spirt care iese din brazi, prin acele ace care n-au in varf capace. Casele cu zapada pe chipiuri au in loc de acoperisuri, schiuri. Aluneci, aluneci cu ele si cand te poticnesti, cazi direct in casa si te-ncalzesti. Langa foc, ascultand geamurile ninse, sta mama cu bratele-ntinse. Iar langa ea toarce o pisica producand electricitate cand o mangai cu mana pe spate. De-aia straluceste casa pe dinauntru, fara de ceata, de-ai trai in ea o viata. Unde mai pui ca lumina topeste florile de pe feresti, care se fac apa si pesti. Pentru ca oriunde e apa-nu e asa?- trebuie si un peste care sa o bea."
Marin Sorescu, bineinteles si a lui carte plina de mirare, fara de care imbatranesti fara recuperare. - de aici puteti downloada gratuit tratamentul
Insa recomandarea nu-i incheiata fara o evadare intr-o lumea fara hotare. Acolo unde este aventura, frica si nadeje. In interiorul nostru?
Un film pe care abia astept sa-l vad.
No comments:
Post a Comment